Junimea, Dimitrie Dăscălescu, lancu Văcărescu, B.P. Hasdeu

Ia naştere la Iaşi societatea Junimea; întemeietori: Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Petre Carp. Iniţial, junimismul s-a orientat programatic numai în domeniul literar, lingvistic şi cultural în genere; mai tîrziu se va extinde şi în politică, junimiştii formînd o grupare conservatoare. La constituire, societatea nu şi-a definit poziţia prin manifeste sau declaraţii de principiu: această delimitare s-a realizat treptat, în cursul anilor, în confruntarea cu viaţa culturală a epocii, prin activitatea şi luările de poziţie publice (susţinute în special de mentorul ei, T. Maiorescu). Rolul şi importanţa societate Junimea se definesc în funcţie de situaţia concret-istorică din România la jum. sec. 19: prin acţiunea generaţiei de Ia 1848 se realizase o modernizare rapidă a societăţii româneşti dar, prin aceasta, se crease şi o inerentă discordanţă între „formele” moderne introduse şi „fondul” lor — situaţia concretă din ţările române ţinute cîteva sec. în afara ciclului de evoluţie progresivă şi organică a vieţii şi instituţiilor din Europa centrală şi occidentală; aberantele teorii lingvistice latinizante rezistau cu forţa şi prestigiul conferit de înaltele foruri ale catedrelor universitare şi Societăţii Academice; literatura însăşi devenise o „formă’ fără fond”: ea cultiva epigonic „forma” literaturii militante de la 1848, dar era lipsită atît de valoarea practică a aceleia, cît şi de valoarea estetică. Junimea a avut un rol fundamental prin combaterea „formelor fără fond”, militînd pentru crearea fondului adecvat; prin combaterea aberaţiilor lingvistice şi afirmarea limbii vii a poporului; prin instaurarea gustului estetic autentic, pregătind şi susţinînd realizarea marilor valori literare din a doua jum., a sec. 19, în opera lui Eminescu, I.C. Caragiale,Ion Creangă, Ioan Slavici.
Moare poetul Dimitrie Dăscălescu (n. 1827). A cultivat o poezie moralizatoare, voind „la răi să dau oglinda cîteodată în obraz”; în acelaşi timp, adoptînd atitudinea poetului izolat şi ironic, scrie’epistole ca Gr. Alexandrescu, meditînd la viciile contemporanilor (Scrisori din Tara ţinţărească, 1856).
mart. 3 Moare lancu Văcărescu (n. 1791 cea), „poet de mare tensiune în sfera liricii erotice, clasic prin analiza discursivă a stărilor sufleteşti şi romantic prin patosul confesiunii împins pînă la paroxism, precum în unele elegii ale romanţelor lui Eminescu. Moartea prematură 1-a împiedicat pe acest Văcăresc să-şi dea întreaga măsură a talentului său, lăsîndu-ne abia să întrezărim înzestrarea sa în direcţia satirică. [. ..] El a dat un impuls literar acţiunilor culturale ale vremii sale, participînd cu însufleţire la lupta de eliberare a maselor. La 1821 ca şi mai tîrziu, creaţia lui reflectă puternic realitatea social-politică, respiră patriotismul şi spiritul constructiv pedagogic, în limitele gîndirii iluministe. Poet foarte divers, liric, epic, chiar cu aspiraţii do dramaturg, Iancu Văcărescu experimentează aproape toate speţele,
luptînd din greu cu limba încă neformată şi pregătind astfel expresia artistică de la începuturile poeziei’române moderne” (Alexandru Piru).
mai—iun. B.P. Hasdeu publică în «Luminai) nuvela Duduca Mamuca. Sub acuzaţia de imoralitate, revista este suprimată, iar autorul deferit justiţiei, devenind astfel eroul primului proces de presă din istoria noastră juridică. Apărarea redactorului («Lumina», nr. 17) — abilă desfăşurare de erudiţie, acumulînd exemplele a sumedenie de scriitori, români’ şi străini, clasici şi contemporani, în a căror operă se găsesc pasaje licenţioase — demonstra ridicolul situaţiei şi, prin sentinţă, „curtea criminală” îl declară „nevinovat de acuzaţia ce i s-a întins şi, prin urmare, hotărăşte ca să rămînâ liber de răspundere în acest caz”. (Dictionar cronologic – Literatura romana)

Read More

Leave a Reply

*