Tudor Arghezi (1880 – 1967)

Tudor Arghezi  este unul dintre cei mai mari poeţi români, prozator de mare talent, pamfletar incisiv, autor de literatură pentru copii, maestru desăvîrşit al tabletei, pe care o impune ca gen literar, dramaturg şi eseist. Creator al unei poezii ce a avut rolul unui adevărat ferment pentru lirica românească de la încep. sec. 20, stiind-o „să parcurgă, arzînd etapele, în aceiaşi ani, momentul post simbolist al revoluţiei poetice moderne din preajma primului război mondial şi să se sincronizeze pe deplin cu spiritul veacului”, Tudor Arghezi a fost, pe bună dreptate, comparat cu Eminescu. „Mai mult, Arghezi a deschis principalele drumuri ale poeziei româneşti interbelice. Miraculoasă e siguranţa cu care el a intuit aproape toate formulele liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonică, poezia vizionară, poezia terorii mistice, poezia primitivităţii, poezia universului domestic, poezia răzvrătirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuităţii, poezia absurdului îşi află punctele de plecare în opera lui. Arghezi e placa turnantă a liricii româneşti noi. Tot el a săvîrşit miracolul unei fuziuni atît de perfecte între tradiţie şi modernitate, încît amîndouă au putut sări revendice cu o egală îndreptăţire. îndrăzneli fără precedent în literatura noastră capătă, graţie geniului său verbal, un aer firesc şi local” (Ov. S. Grohmălniceanu). Miracolul valoric şi anticipatoriu al operei sale se împleteşte cu surpriza ca autorul a lăsat o creaţie de dimensiuni impresionante pentru un poet. Adunîndu-şi versurile abia la 47 de ani în vol. Cuvinte potrivite (1927), Tudor Arghezi publică apoi, an de an, zeci de volume din rîndul cărora reţinem pe cele mai importante: Flori de mucigai (1931), Hore (1939), Cintare Omului (1956), Frunze (1961). Poetul l-a adumbrit total pe prozator şi mai ales pe dramaturg. Interesante sînt, în afara tabletelor scrise cu talent inegalabil, romanele sale, ce-şi extrag substanţa din viaţa de promiscuitate şi mizerie a unor zone aflate la marginea societăţii, în măsură să revele totuşi latura unor veritabile „flori de mucigai” (Poarta neagră, 1930; Ochii Maicii Domnului, 1934; Cimitirul Buna Vestire,  1936; Lina,  1942). (Dictionar cronologic – Literatura romana)

Anticariat online CartesiCarte.ro va ofera urmatoarele carti scrise de catre acest scriitor:

Poeme in proza

Cuvinte Potrivite

Versuri si proza

Versuri (Vol. 1)

Adrian Anghelescu – Barocul in proza lui Arghezi

Read More

Leave a Reply

*