Zaharia Stancu (1902 – 1974)

        Zaharia Stancu este poet, prozator, publicist şi traducător, autorul uneia dintre cele mai vaste opere din literatura română. S-a impus îndeosebi ca prozator, prin publicarea romanului Desculţ (1948) şi a amplului ciclu romanesc creat în jurul personajului Darie, alter-ego-ul său, compus din Florile pămîntului (1954), Iarbă (1957), trilogia Clopote şi struguri, Printre stele, Cărui cu foc (1960) — forma amplificată a romanului din 1948—Jocul cu moartea (1962),  Pădurea nebună  (1963)  etc.  Cu romanul Desculţ, Zaharia Stancu aduce în literatura română nu numai un univers rural neexplorat, ci si o modalitate artistică cu totul personală, care constă în transcrierea evenimentelor istorice şi a acţiunii personajelor prin prisma stărilor sufleteşti şi a gîndurilor unui rezoneur, în forme sintactice extrem de simple, prin propoziţii frecvent eliptice, care imprimă deopotrivă naraţiunii vigoare şi lirism. Acţiunile personajului Darie sînt mai mult pretexte pentru scriitor spre a pătrunde în cele mai variate medii, sau spre a aborda cele mai diverse evenimente, în scopul creării unei cronici româneşti din prima jumătate a veacului XX. Străbătînd timpul şi spaţiul, Darie reflectează asupra evenimentelor — pe care le respinge sau le validează — creînd, astfel, un substrat filosofic profund ciclului elaborat de scriitor. Poetul Zaharia Stancu e „un focos”. Din poezia hermetică „a împrumutat dicţiunea de oracol, ramînînd fundamental un exaltat, un vizionar şi un euforic agrest” (G. Călinescu). In versurile de dragoste e un senzual; in lirica socială — un impulsiv. A cultivat formele scurte ale poeziei (Poemă simple, 1927; Albe, 1937; Pomul roşu, 1940; Iarba fiarelor, 1941; Cîntec şoptit, 1970; Sabia timpului, 1972 etc.). A condus publicaţii, în paginile cărora a dus violente campanii de presă. A tradus din Esenin, D.H. Lawrence etc.(Dictionar cronologic – Literatura romana)

Read More

Leave a Reply

*